miercuri, 24 noiembrie 2010

ReFolk

Revolutia Folk, festivalul organizat in onoarea Poetului Adrian Paunescu, a fost un real succes
Am inceput devreme in drum spre Galati
Am ajuns acolo si priviti cum a inceput totul:



Si a continuat cu aproximativ 600 de persoane in sala Teatrul Muzical Nae Leonard, veniti in ciuda ploii ce s-a abatut peste Galati, inceputa cu o jumatate de ora inaintea inceperii spectacolului. 



















vineri, 5 noiembrie 2010

Si azi au aparut norii peste tara ... nu am cuvinte! Omagiu pentru cel ce a fost Adrian Paunescu, Poetul Romaniei noastre.




Adrian Paunescu - Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De când ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tâmple soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine.

M-as jelui în fel de fel de jalbe
În care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Îmi covârsesc gradina si mi-e teama.

Si, uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale.

Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste vin, în miezul verii,
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii.

Jur-împrejur, privelisti aberante,
Copii fragili ducând parintii-n spate,
Batrâni cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate.

Mi-e dor de tine si îti caut chipul
În fiecare margine a firii,
În podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucându-se de-a mirii.

Te-aud în batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina.

Fiorul rece prin spinare-mi trece,
Când mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci, sa scapi de toate.

Dar tu-ntelegi, de fapt, ca nu se cade
Sa-ti pui în cumpana întreaga viata,
Ca nu-s în joc abstractele rocade,
Ci sângele ce fierbe sau îngheata.

Neputincioasa, trista si frigida,
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci îmbatat de vina.

De te lucram sârguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o.

Lasând ambitiile de o parte,
Ne aruncam în marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem, din sudoare, sfânta casa.

Pe urma, vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta întruna
Si eu înalt nefericita ruga,
Purtând pe tâmple soarele si luna.

Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra, pentru vesnicie.

marți, 26 octombrie 2010

joi, 14 octombrie 2010

 Odata cu dimineata fiecarei zile castigam inca cel putin 16 ore de viata, dar nu ne gandim ca ar fii ultimele, ci din contra, mereu primele, asta pentru ca atunci cand ne nastem si poate multi ani dupa, nu stim ca primim de timpuriu “Condamnare la toamna” sau poate, cand suntem mici ascultam vreo poveste, “Povestea cavalerului cu brici” spre exemplu, sau ne desteptam abia in adolescenta, cand fiecare tanar se crede un “Nebun de alb” ajuns indragostit de o fata frumoasa, pentru care si-ar da tot ce este mai bun si mai curat, pe care o asteapta in ploaie, fara sa duca vreun “Razboi” sau daca-l duce, o face pentru ca se simte in stare de orice indragostitul. Poate se va casatorii cu “Oratie de nunta” iar daca tot o face, are de ales sa ajunga in viata pentru familia sa, poate presedinte sau poate “Ilie de la scularie”.
 Ne place viata si tot ce tine de ea, oamenii buni, muzica buna, dar totusi uneori uitam sa traim, ori sincer nu cred ca exista vreun om care sa nu aibe vreodata nevoie de muzica ce-i alina sufletul, pentru ca muzica este unealta ingerilor si este singura care poate palpa sufletul, asa cum poate muzicantul sa atinga corzile chitarei sale.
 Astfel, pe 12 octombrie, in bucuresti, club Mojo, a cantat Emeric Imre, iar cat acesta a luat pauza,Jul Baldovin si-a facut aparitia pentru cateva melodii de-ale sale.







In El Primer Comandante










 Chitara incepe sa cante, Emeric Imre vine insotit de Gabriel Ghita din Emeric Set, la clape, totul este bine si lumina buna, sonorizarea exceptionala si totul se modeleaza pe stilul lui Imi. A fost o seara de vis, pentru ca dupa sfarsitul recitalului, am plecat lCRISTI PATURCA & KILOMETRU ZERO in El primer comandante, Str. Sf. Stefan Nr. 13

joi, 7 octombrie 2010

Ne bucuram sa va inchidem lumina

Seara de 6 octombrie in Cafe-PUB Murano a fost una frumoasa, dar nu incep prezentarea acesteia pana nu adresez multumirile noastre, unei institutii dragi unora si mai ales noua in seara asta, o institutie pe care o platim, acesteia-i multumim, Enelului pentru promtitudinea cu care a oprit curentul si pentru repeziciunea cu care, in 2 ore au reusit sa ni-l aduca, ca erou prinipal in aceasta noapte.
A fost frumoasa in schimb noaptea, cu lumanari aprinse, cu discutii pe-ntuneric, dar mai ales cu prima parte a spectacolului live, care s-a tinut exact ca la munte, adica o chitara si o voce, fara improvizatii tehnice, fara microfon etc.
Tehnica sustituirii etapelor aici a fost urmatoarea, cantam luam o pauza si ... surpriza, s-a pornit curentul si "ropote de aplauze", asa cum i-a placut unui coleg de concert sa strige si bine facea.
Si incepe iar sa cante Imi, facand in ciuda parca celor de la Enel, care poate daca nu ar fii avut atatia abonati ne-ar fii lasat in bezna ca ei sa isi citeasca linistiti contoarele.
Noaptea s-a incheiat, pe lumina, cu "Condamnare" si ropote de aplauze.


miercuri, 29 septembrie 2010

Tarziu spre 6 octombrie

Sambata, 25 septembrie, la restaurantul din cadrul Complexului Vila Bran, din localitatea cu acelasi nume, intr-un cadru rustic, a avut loc un concert Emeric Imre. Imi, insotit de jumatate din Set-ul sau, adica de Razvan Krivach si Gabriel Ghita, a urcat pe scena dupa o parada a mascotelor complexului si un foc de tabara.
La inceput lumea era foarte agitata, fara a fii atenta la ceea ce se intampla pe scena; binenteles, majoritatea dintre acestia fiind fanii lui Imi veniti din diferite colturi ale tarii.
Dupa 2-3 piese a urmat "Condamnarea la toamna" iar ringul de dans umplut de perechi, nu putea decat sa aduca o imagine placuta acestei seri. Apoi, cuceriti de vocea calda a lui Emeric, de vocalizele lui Razvan si de acompaniamentul, de exceptie, la orga, al lui Gabi publicul asculta inmarmurit. Multi dintre ei abia ii descopereau pe Emeric Imre si trupa sa si cu toate acestea, cantau la refren impreuna cu acestia. 
  La "Scrisoare suparata", ringul era plin, lasand imaginea fericirii sa troneze asupra noptii, iar la "Noaptea de unul singur", nimeni nu mai vorbea' toti fiind atenti doar la ce se petrecea pe scena.
Bineinteles ca s-a bissat.
A fost o seara de neuitat asa cum ne ofera de fiecare data Emeric Imre. 
Acum ne vom intalnii cu Imi pe 6 octombrie, pentru a reinsufletii melodiile sale si a le reintroduce in inimile noastre cu si mai mare ardoare.
Cristina

vineri, 24 septembrie 2010

Distanta dintre Imi si fanii sai se scurteaza odata cu acest Blog? Nu, pentru ca nu exista distanta intre el si fani. Bun blogul se face, probabil ca dupa ce lumea-i vede blogul, nu va striga nimeni "Asta nu-i Ilie de la scularie?" nu, in nici un caz asa, dar sigur il va recunoaste ca "Nebunul de alb" care, nascut pe 30 ianuarie 1965, in cartierul clujean  Dimbu Rotund, astazi reuseste sa ne anime cu muzica sa, putand astfel sa ne adune asa cum veti vedea in galeriile foto si video si mai ales in concertele la care va invitam. 
Ne trezim in fiecare dimineata, avizi de ragaz, de pace, vacanta sau liniste, dar mai mult decat atat, ne trezim avizi de muzica buna, atata timp cat traim cu ea in suflet; asa ca haideti sa ne imperechem sufletele cu muzica si sa radem problemelor in fata. Sa ne bucuram de ceea ce e frumos. Sa ne bucuram de muzica lui 
Emeric Imre!


Anul  1983 a fost cel mai frumos an din viata artistului. Incepuse sa guste razboiul frumos dintre “scena si public”. Primul spectacol oficial al „gastii de nebuni” a avut loc pe scena Casei de Cultura a Studentilor (CCS) din Cluj-Napoca. Se canta folk, se facea pantomima, umor si poezie. Din repertoriul „gastii nebune” faceau parte piese proprii si ale celor de la Cenaclul Flacara, caci „folkul era rege atunci in Romania”. Pe linga Casa Armatei, repetitiile mai erau gazduite de Casa Municipala de Cultura sau Casa Tineretului. Dintre coordonatorii grupului au facut parte Emilia Ivanov si Cornel Udrea.
In 1984, a debutat la Cenaclul Flacara, impreuna cu Ghita Cucui si Liviu Robu cu care formau grupul Notorius. Euforia scenei a fost curmata, insa, de chemarea „in armata”. A fost militar la o unitate din Timisoara, in orchestra careia a cantat la vioara si chitara. La terminarea stagiului militar, a aflat Cenacul Flacara desfiintat. In 1987 s-a casatorit cu Aurora, care mai apoi a devenit mama copiilor sai Bianca Felicia si Cristian Emeric. In prezent, acestia traiesc in Italia, in Arezzo.
Evenimentele din ’89  reprezinta pentru el un moment miselesc despre care ii este si acum lehamite sa vorbeasca. Considera ca anii care au urmat „au adus mult mai multa libertate, dar si mult surogat”. In 1992 si-a reluat activitatea alaturi de Cenaclul Flacara, cu turnee si concerte in intreaga tara.
Cenaclul lui Paunescu si-a incetat activitatea prin anul 2000. Emeric Imre a luptat, insa, mai departe pentru promovarea folkului. Pe langa participarea la manifestari precum turneul „Folk You”, la a carui initiere sustine ca a avut o contributie insemnata, timp de un an, organizeaza in fiecare joi, in localul clujean Pub Zone, seri de folk. In spatiul putin fastuos, dar primitor, de aici, au cantat de atunci „nume sonore din breasla”: Dinu Olarasu, Adrian Ivanitchi, Tatiana Stepa, Florin Chilian, Vali Moldovan, Octavian Bud, Emilian Onciu, grupul Orizont 77 (format din Magda Puscas, Vali Moldovan si Ghita Danciu), Vasile Mardare, Dan Vana sau Hans Knall. Au mai participat la spectacolele de joi si invitati locali, precum cativa din cenaclul „Altfel”, Florin Toloarga, Gabi Forfota, Adriana, Olivia sau fratii Florea, „un grup care mentine vie miscarea folk studenteasca din Cluj”.
In 2006 lanseaza albumul „Nebun de alb”, inregistrat impreuna cu Jimi El Lako (vioara si chitara), Roje (clape) si Sebi Lazar (percutie) in studioul primului.
Impreuna cu doi asociati, Marius si Relu, reuseste sa puna la punct o oaza de “intamplari reale” si melodioase, clubul „Autograf”.